Știrea de vineri cu doi pensionari români prinși în Elveția cu bijuterii de peste 600.000 euro nedeclarate m-a secerat. Mi s-a părut cea mai tare știre din ultima vreme despre niște români. Deja am început să văd filme în cap cu Bonnie and Clyde versiunea 2024 și de vârsta a 3-a care au dat spargeri, lovituri. Poate ca asta cu bijuteriile nici nu a fost prima, poate au fost mai multe. Deja îmi imaginam ca ei au dat spargerile ca să își petreacă restul zilelor care le-au mai rămas pe niște insule exotice, cu banii obținuți din vânzarea acestor bijuterii, poate ca aveau vreo nepoată bolnavă care necesita un tratament scump și ei, bunicii pensionari, făceau rost de banii necesari. La finalul zilei vedeam filmul, ecranizarea poveștii după un caz real. Mă trezesc azi dimineață și îmi dărâmă ăștia de la știri toate poveștile, scenariul, filmul, campania de promovare a filmului. Pensionarii prinși erau Adriean și Miorița Videanu, nene. Care au și plătit taxele necesare, fără stres, adică peste 100.000 euro. Deci, dintre toți pensionarii români din lumea asta, ăștia doi erau Adriean și Miorița Videanu?! Inadmisibil, ca și ăștia doi pot fi pensionari! Pensionari sunt numiți oamenii care ies la pensie din joburi normale, nu milionarii ăștia care și-au cumpărat un colier Cartier, ea, și un ceas Patek Phillippe, el. Brusc mi-am adus aminte de Videanu asta care declara presei care e explicația avuției lui: n-am fumat, n-am băut și am muncit toată viața. Baaaaai, Videanu. Tu oi fi muncit până la 45-50 ani ca pe urmă te-am văzut toți doar pe la Monaco, noi, ăștialalti nu te considerăm de-al nostru, am muncit toată viața și după 50 de ani, nu am fumat, nu am băut, dar nu avem nici măcar un sfert de milion de euro toată averea…
