Nu știu cum se face, dar orășelul acesta mic și îmbătrânit, undeva la poalele munților, are mereu un spectacol superb al norilor și al razelor de soare. În comparație cu orașul meu de pe coasta Atlanticului, acest orășel cu nume de fum otrăvitor are parte de niște apusuri rupte din Claude Monet, Caspar Friedrich sau Grigorescu.
Are și oceanul farmecul lui, e drept. E de ajuns să-l privești de pe o stâncă, undeva într-un oraș pescăresc, și dispar toate…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/jurnal-de-corporatist-teodor-constantin-barsan-mic-jurnal-de-provincie/