Șoapte și strigăte vizează un portret al morții ca ideal matern simbolizat de brațele Annei cu muribunda Agnes pe genunchi în celebra scenă Pietà, întrucât la Bergman moartea apare de cele mai multe ori sub chipul protector al femininului. Rareori cu chip patern, deoarece tatăl reclamă îngrădirea în backgroundul luteran, cu accente pe determinare, luptă interioară răvășitoare, pedeapsă inerentă.
Moartea nefirească și aspră a suferindei de…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/film-si-psihanaliza-noemina-campean-strigate-si-soapte-sau-membrana-rosie-a-sufletului-ii/
