La Ingmar Bergman revin în fiecare anotimp; în esență, fiecare anotimp ascunde preferința pentru unul sau mai multe filme ale lui Bergman: vara mă gândesc la peisajul lagunar din O vară cu Monica (Sommaren med Monika, 1953), iarna la lumina opacă ce parcă nu lasă umbre din Lumină de iarnă (Nattvardsgästerna, 1963), iar toamna la duelul de roșu cu ruginiu din Șoapte și strigăte (Viskningar och rop , 1972).
Din mărturisirile regizorului aflăm că titlul Șoapte…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/film-si-psihanaliza-noemina-campean-strigate-si-soapte-sau-membrana-rosie-a-sufletului-i/
