Există o Românie pe care vechii politicieni nu o văd. Nu au vrut să o vadă timp de 35 de ani.
Astăzi, de Ziua Internațională a Drepturilor Copiilor, mai mult ca oricând, mă gândesc la copiii pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele, cât timp am lucrat în presă și am realizat reportaje despre durerea tăcută a mii de copii.
Am fost printre ei, știu cum arată România reală, care și-a neglijat copiii.
N-am cum să o uit pe Magdalena, fetița care mi-a spus că cea mai tristă zi pentru ea e ziua de luni, ziua în care nu vine mașina cu corn și lapte – singura ei masă din zi. Am ascultat poveștile copiilor lăsați în grija bunicilor sau care adormeau flămânzi, ale copiilor care merg kilometri întregi pentru a învăța într-o școală fără toaletă și fără apă curentă. Am văzut zeci de copii crescând fără părinți, lăsați în urmă de părinți care au fost alungați din țară de sărăcie și corupție, o generație abandonată. Am întâlnit zeci de copii, mulți dintre ei găsiți flămânzi, fără rechizite, fără haine de iarnă, dar cu o voință incredibilă.
Este dureros. Pentru că și astăzi, la ani distanță de la momentul în care am realizat reportajele despre poveștile dureroase ale copiilor României, prea mulți dintre ei sunt forțați, din cauza sărăciei, să abandoneze școala și trăiesc fără condiții decente de viață. Le este răpită de acest stat al privilegiaților până și șansa de a-și construi un viitor mai bun.
Ei nu cer mult: o șansă să învețe, să viseze, să trăiască. Este datoria noastră să le-o oferim.
Pentru că viitorul României stă în mâinile acestor copii.
Astăzi, de Ziua Drepturilor Copiilor, vă chem să construim împreună o țară care nu mai lasă niciun copil în urmă.
#elenalasconi
CMF: 31240009
Citește mai multe pe: https://www.facebook.com/100057026456960/posts/1087866203124251
