Sabina Iosub: Vicepreședinte al Comisiei de Agricultură, o poziție care vă pune într-o situație foarte bună, în sensul în care puteți să vă uitați cu mai mare atenție la tot ceea ce se se întâmplă în această zonă. Care sunt pașii de urmat din punctul dumneavoastră de vedere pentru Parlamentul European?
Daniel Buda, europarlamentar: Această funcție oferă posibilitatea să spun așa, să fiu mai aproape de ceea ce înseamnă factorul decizional la nivel de Bruxelles, de Strasbourg. Cred că este foarte important pentru noi toți să înțelegem că urmează să ne ocupăm de ceea ce înseamnă politica agricolă comună post-2027. În acest context, aș face un apel către toate structurile asociative din România să urmărească îndeaproape acest proces, deoarece este extrem de important să putem cuprinde în acest document toate aspectele care sunt importante pentru România, plecând de la ceea ce înseamnă aceste condiționalități care, iată, au scos oamenii și fermierii în stradă, plecând de la ceea ce înseamnă accesibilitatea plăților directe, plecând de la ceea ce înseamnă sarcinile birocratice pe care le au fermierii.
Și în acest context, după cum se știe, am avut o dezbatere în Parlamentul European cu privire la un document intitulat de dialogul structurat pentru agricultură, un document elaborat împreună cu 29 de organizații din dacă bine, țin minte de către un profesor din Germania, unde a încercat să să se surprindă foarte multe aspecte din agricultură, aș putea spune nor de multe probleme, dar în același timp să se vină și cu niște propuneri în această zonă.
Evident că de regulă ne uităm cu ochi critici la tot ceea ce se pune pe masa Parlamentului, e un defect defect profesional și chiar le spuneam colegilor să fim foarte atenți, pentru că diavolul se ascunde în detalii, în sensul în care există undeva, prin acest material stufos, de 110 pagini, aprecieri cum ar fi nevoia să se lege plățile directe de atingere a unor obiective de mediu, ceea ce, desigur, pentru mine nu este o soluție, deoarece este extrem de important să avem în primul rând plăți directe care să fie accesibile pentru fermier și am și spus în intervenția mea că aceste plăți directe se constituie într-o centură de siguranță pentru viabilitatea fermierilor și în același timp, dacă dorim ca fermierii – și este nevoie ca fermierii să fie implicați în ceea ce înseamnă problemele de mediu -, ei trebuie să fie plătiți.
Am spus foarte clar că nimeni nu poate să fie obligat să facă mai mult cu bani mai puțini și orice efort pe care îl face fermierul, el trebuie să fie plătit în așa fel încât să li se poată compensa pierderile de venit, dacă cumva o să aibă pierderi de veni și de reguli. De regulă, există pierderi de venit. Mai mult, am pus accent în intervențiile mele legat de sau vizavi de aspectele care țin de alimentele ce sunt importante în Uniunea Europeană din țările terțe, alimente care conțin substanțe interzise a fi folosite la nivelul Uniunii Europene. Mi se pare total lipsit de etică și de moralitate să folosești sau să imporți alimente din afara Uniunii Europene care conțin substanțe pe care tu le-ai interzis în Uniunea Europeană să fie folosite pentru de către fermieri pe considerente de sănătate. Și foarte bine că ai făcut acest lucru. Nu este niciun fel de problemă, dar atunci trebuie să te duci pe acele clauze în oglindă și am spus răspicat că acest lucru trebuie să se întâmple astfel încât să nu avem de-a face cu importuri, a unor produse care conțin substanțe chimice interzise la nivelul Uniunii Europene. În același timp, se încearcă în acest document, oarecum în mod subliminal, să se ducă discuția către cea ce înseamnă promovarea unor diete pe bază de plante. Din capul lucrului am spus că doar pe blază.
Sabina Iosub: De plante sau diete sănătoase, că e o dorință de a fi cu toții mai sănătoși și să nu mai mâncăm toate prostiile.
Daniel Buda, europarlamentar: Echilibru. Nu tocmai acest lucru mă deranjează, pentru că să încercă să se ducă discuția către o dietă doar pe bază de plante, ori am și cerut ca Comisia Europeană să-și recalibreze discursul pentru că ar trebui să fie o promovare a unei alimentații echilibrate. Nu poți să spui și să stigmatizezi consumul de carne pentru că tu nu vrei să mai ai animale în Uniunea Europeană. Chiar spunea o colegă de-ale mele din Franța că în scurt timp ne vom trezi că la nivelul Uniunii Europene o să avem doar păduri și pajiști care nu o să fie folosite. Evident. Sigur că este doar un document de lucru. Să ne înțelegem. Și am cerut ca Comisia Europene să înțeleagă că fermierii nu au nevoie de bani să meargă nici în vacanțe luxoase, deși ar merita să meargă toți dintre ei, nici să își cumpere mașini scumpe. Ei au nevoie de resurse financiare cu care să-și poată achita ratele la bancă, leasing-urile la mașini și, evident, prețurile de cost pentru produsele pe care noi le le consumăm în fiecare zi.
Este o problemă majoră la nivelul și al României, și al Uniunii Europene. Deja nivelul de degradare din perspectiva accesibilități la alimente este unul foarte, foarte mare. Unul din trei (cetățeni . n..)la nivel european, nu-și permite să mănânce o masă caldă o dată la 3 zile. Atenția este foarte gravă, de aceea spunem că este extrem de important să putem păstra mai departe durabilitatea fermierilor, de maniera în care ei să poată să producă mâncare. În același timp, din nou se încearcă și prin acest document oarecum o antagonizare a fermierilor mici și mijlocii.
Să ne înțelegem asupra unei chestiuni. Fermierii mici și mijlocii trebuie să fie sprijiniți, pentru că ei acționează de foarte multe ori în zone cu constrângeri naturale, în zone care, din păcate, sigur nu sunt atât de productive și atunci evident că au nevoie de o formă de sprijin pentru a se comp compensa pierderile de venit. Mai mult, trebuie să înțelegem că activitatea fermierilor mici, mijlocii nu trebuie să fie subsumată doar în logica produselor alimentare pe care ei le produc. De ce? Pentru că de multe ori, așa cum am spus, activitățile lor sunt mai puțin profitabile, pentru că își desfășoară activitatea în zone de munte, de deal, unde, repet, nu, nu ai acces la ceea ce înseamnă o tehnologie de de vârf sau să poți o implemete tehnologie de vârf. Și atunci evident că trebuie să înțelegi rolul lor în ceea ce înseamnă prevenirea depopulării spațiilor rurale.
Când am fost în Italia, una dintre marile probleme în sudul Italiei erau legate de incendiile care au loc acolo, deoarece nemaifiind animale care să consume vegetația era foarte multă vegetație uscată și de la o simplă sticlă de plastic aruncată lua foc vegetația. Deci, fermierii, mici și mijlocii, au un rol dincolo de ceea ce înseamnă producerea hranei alimentare. Dar în același timp, nu trebuie să uităm de fermierii mari, pentru că aceștia produc eminamente ceea ce înseamnă cantitățile necesare de alimente pentru consumul la nivelul Uniunii Europene. Și atunci, în opinia mea, trebuie să fie un sprijin echilibrat, un sprijin, dar tuturor, astfel încât să-și poată păstra mai departe capacitatea, repet, de a pune pe masă alimente, nu doar în cantități suficient. Atenție ce aceste alimente trebuie să fie și la niște prețuri accesibile și pentru noi.
Acesta este un obiectiv în acest mandat de a creiona această politică agricolă comună în această logică de a fi flexibilă și de a fi accesibilă pentru fermieri, să ne putem păstra durabilitatea la nivelul Uniunii Europene. Sigur, și altele.
Sabina Iosub: Există o întrebare pe care și-o adresează mulți dintre europeni: ne apropiem de o criză alimentară, date fiind toate problemele care au apărut în ultima perioadă?
Daniel Buda, europarlamentar: Colegul meu din Germania a venit și a spus așa: la nivelul Uniunii Europene avem nevoie de 254 de milioane tone de alimente. În momentul de față avem 264 de milioane tone, adică suntem la 7 milioane tone diferență de a avea pusă în pericol securitatea alimentară. Ce s-a dat? 7 milioane de tone. Uitați-vă ce s-a întâmplat la Galați și la Vaslui, prin Constanța, cu inundațiile, într-o clipită, aceste alimente pot să dispară. De aceea trebuie să tratăm cu maximă responsabilitate această chestiune a securității alimentare, pentru că fermierii foarte ușor își pierd din ceea ce înseamnă durabilitatea sau viabilitate a fermei. Uitați-vă ce a semnat pesta micilor rumegătoare, ce a însemnat pesta porcină, pesta porcină, care ne-a dus într-un import de 85% de carne de porc pentru consumul intern.
Adică foarte ușor suntem într-o situație, din punctul meu de vedere, suntem într-o situație extrem de fragilă. Astăzi suntem pe linia de plutire, dar valurile acestea care țin de căldură, care țin de inundații, care țin de schimbările climatice, care țin de războaie, care țin de creșterea inflației sunt atât de puternice încât este posibil ca la un moment dat să ne măture și să intrăm în ceea ce înseamnă această criză privind securitate alimentară. Sunt extrem de îngrijorat prin faptul prin prima faptului că avem această rată mare a populație, 21% din populația Uniunii Europene, repet, nu își permite să mănânce odată la 3 zile și 31% este într-un risc. Iată deci cât de cât de mari sunt aceste rate și de aceea noi nu trebuie să privim faptul că astăzi ne ducem în magazin, într-adevăr, avem alimente, dar aceste alimente se produc cu foarte multă trudă și trebuie să păstrăm capacitate a fermierilor.
Sabina Iosub: Cum facem asta, cum ne păzim de tot ceea ce înseamnă o posibilă criză alimentară? Pentru că multe dintre motivele care ar putea duce la o astfel de situație pe care le-ați enumerat nu pot fi prevenite ploile, inundațiile, războaiele, lucrurile care au apărut, iată, mai ales în în ultimii ani, au fost imposibil de prevenit. Așadar, ce altceva putem face?
Daniel Buda, europarlamentar: Tocmai am spus acest lucru legat de ceea ce înseamnă inundații și secetă, că fermierii nu au instrumente cu care să lupte de îndată asupra acestor chestiuni. De altfel, am și provocat o dezbatere în Parlamentul European și le mulțumesc colegilor că au înțeles necesitatea unei dezbateri în Parlamentul European în cursul zilei de joi vizavi de ceea ce înseamnă seceta și fenomenele extreme în agricultură. Și aici sunt mai multe căi de acțiune. În primul rând, trebuie să se înțeleagă un lucru de către toți decidenții la nivelul Uniunii Europene că banii investiți în agricultură sunt bani investiți pentru mâncare.
Asta avem, într-adevăr, o treime a bugetului Uniunii Europene alocat către către agricultură și de multe ori birocrații de la Bruxelles spun că n-avem rezultate tangibile în ceea ce înseamnă banii cheltuiți în cadrul pilonul unui de dezvoltare și le spuneam cu ocazia discuțiilor, că fiecare produs alimentar pe care noi îl luăm din magazine are acolo componentă din plățile directă din banii băgați în agricultură. Cum putem preveni această chestiune? Cu o finanțare adecvată a sectorului agricol, chiar dacă de la nivelul Uniunii Europene, de exemplu, doar să construiesc, nu știu mii de kilometri de autostradă. Prefer să am garantată securitatea alimentară. Agricultura nu se poate face fără bani. Nu se poate face fără niște mecanisme care să fie pusă la îndemâna fermierilor în ceea ce înseamnă reducerea birocrației.
N-aveți idee în această vară, cât de mulți fermieri mi-a spus că se lovesc de o birocrație incomensurabilă, din păcate, de foarte multe ori și la nivel național. Sigur, vine și de la nivel european, dar depinde cum interpretez legislația. Însă pentru cei care au accesat o schemă de bunăstare a animalelor pe pășune, de exemplu, să fie nevoiți în fiecare zi să completeze un tabel cu 300-400 de rubrici. Mi se pare absolut o muncă de Sisif. Stau la îndemâna noastră aceste instrumente de reducere, creșterea simplificării în accesarea fondurilor europene, pentru o finanțare adecvată în sectorul agricol. Avem nevoie de bani. Dacă ai un fermier care are 50 de hectare de pământ, hai să vedem ce prețuri de cost are acel fermier corect.
Și atunci foarte ușor pot să intervin. Dar ai nevoie până la urmă de o viziune aplicată. Și eu cred că aceasta este rolul Parlamentului în această perioadă de a lucra pe aceste documente, de maniera în care această politică agricolă să fie una care să ne garanteze nouă securitate alimentară. Sigur, este foarte important orice tip, orice tip important, orice tip de de securitate și energetică și socială, social alimentară. Dacă nu ai securitate alimentară, nu ai absolut nimic, atunci poți să ai tu orice securitate, dacă vrei militară sau de orice natură. Mai e o chestiune pe care noi trebuie să să nu uităm: prevenirea risipei alimentare. Aceasta sunt date care mă mă preocupă și mă întristează în același timp cât de ușor aruncăm alimentele, când ar trebui să fie consumate în mod conștient și rezonabil.
