Mă întorc la începutul lumii, el este acum. Oameni și locuri nemaivăzute își deslușesc gândurile, culorile și muzica, miresme… Fără să îi cunosc, fără să îi știu, îi simt ca pe mine însămi, partea de necunoscut este locul firesc al lui Dumnezeu.
Trăim ființa noastră universală printre cuvinte – catedrale, foșnind clopote de început de lume… Lumea întreagă măsoară o viață, drumul o cuprinde pentru a se face om… Săgeata zboară…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-de-vineri-marilena-visinescu-tumultul-lui-chiron/
