Ploaia
Când eram mică și ne lua mama la Gheboieni, satul unde se născuse și unde tatăl dânsei fusese preot (până la 44 de ani, când comuniștii îl azvârliseră într-o dubă și, la scurt timp, îl torturaseră și îl omorâseră în lagărul de muncă de la Capu Midia), îmi plăcea să mă uit cum plouă. Pătulul din curtea bătrânească era încă în folosință, așa că ne urcam cu mama acolo și ne uitam cum cădeau, sacadat, stropii reci de ploaie….
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-de-miercuri-iuliana-rich-targovisteni-in-suflet-si-in-gand-6/