Venit cu-n secol mai târziu la locul faptei,
eram de nerecunoscut în liniştea atotbiruitoare.
Ca într-un sarcofag, nu mai creşteam în locul nimănui;
atâta doar, pluteam deasupra lucrului în sine, nu mai
era nimic de spus, de târguit, niciun delict în plus
de asumat, de pus la zid, abia-mi mijea pogonul de mustaţă,
hrăneam păsărelele direct din podul palmei, chiar
de pe linia vieţii îmi ciuguleau firimiturile anilor tineri;
aveam o inimă bolnavă de stângism, mai mare…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-de-miercuri-altfel-ioan-vistea-adolescent-in-aproape-aprilie/
