Într-o seară de aprilie, din acele vremuri vechi, ne-am pomenit cu el în casă. Îl văd și-acum – purta un fes galben, înfășurat pe margini cu o pânză uzată și, pentru că era frig, o parte a ei, răsucită ca un colac, îi trecea pe sub bărbie, în loc de șal.
− Să ai viață lungă, mătușică Emine, a salutat-o el pe mama, cu o politețe care vădea din capul locului că venise cu o treabă însemnată.
− Mâine dimineață…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-cultural-de-duminica-doina-rusti-colierul/
