lăsasem umbra ta pe un perete
să-mi țină și de foame și de sete
cum numai umbrele știu să o facă
de pîinea ar fi pîine și apa ar fi apă
lăsat-am umbra stînd în întuneric
și m-am căit fiindcă n-am fost vrednic
să-i spun în față simplu te iubesc
mă iartă dragă umbră acuma zugrăvesc
(cai vezi pe pereți)
prin mine mii de trenuri treceau
tăcute trecute prin trecutul dement
format din zilele ce mi-alcătuiau
oasele toate-un terasament
am învățat să vorbesc…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-13/
