Iubesc răsăritul ca pe un răspuns bun, așteptat cu emoție. Atunci simt că fac primii pași pe un drum promițător, despre care nu știu prea mult, dar vreau să fiu vrednică de el. Odată cu lumina zilei, mă obișnuiesc cu formele lucrurilor, oamenilor, sentimentelor și îmi stabilesc drept țintă să ajung cu împăcare la acel timp unde lumina trece spre alte locuri și alți oameni care (poate) o așteaptă, așa cum o aștept și eu, cu speranță.
Soarele răsare…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/punctul-pe-cuvant-gabriela-cristache-rasarit-apus/
