Fără îndoială, noi, românii, nu ştim să ne apre¬ciem valorile. Pentru ca operele noastre să ajungă a fi încununate cu laurii gloriei, ele trebuie să meargă aiurea. Aşa s-a întâmplat şi cu Brâncuşi, sculptorul ţăran. Pentru ca opera lui să fie recu¬noscută şi încadrată în ritmul artei nemuritoare, a trebuit să meargă departe, peste mări şi ţări, să-şi părăsească locurile iubite, – unde şi-a alintat, visător, nevinovăţia copilăriei, – plaiurile…
Citește mai multe pe: https://www.gorjeanul.ro/o-mandrie-a-neamului-sculptorul-brancusi-articol-publicat-in-gorjanul-din-8-15-noiembrie-1930-tg-jiu-dumitru-pupaza-invatator-dobrita/
