Mai este o zi și votăm favoritul pentru funcția de Președinte al României, deocamdată pentru următorii cinci ani, la cum merg lucrurile în România, posibil pentru următorii zece ani.
Tabloul arată așa: cei mai vehemenți și vocali sunt, evident, susținătorii Elenei Lasconi, care se autodefinesc ca fiind “dreapta” din România. Aloooo, grupul european din care face parte USR, partidul care o susține pe Lasconi, nu e de dreapta!!! Nu contează, zic ei, noi suntem dreapta. Nicolae Ciucă este, de asemenea, candidatul dreptei din România, adică al PNL. Alooooooooo, PNL +PD din care au rămas astăzi doar ai PD nu sunt de stânga!!! PD vine din fostul FSN! Nu contează nici la ei. Tot de dreapta îl avem și pe Mircea Geoana care, inițial, se autointitula independent! Dl. Geoanaaaaaaaaaa!!’ Ați fost mulți ani președintele PSD, ați avut ok-ul guvernului PSD pentru funcția de la NATO! Haideți, dl Geoana, pe bune?! Mai contează sau nu? Nu prea din ce vedem. Restul nu mai zicem, dar ajungem la dl Marcel Ciolacu care e de stânga, adică PSD. O fi PSD la nivel european membru PES, dar în România, PSD nu e stânga în ruptul capului. Când declari ca vrei reindustrializarea țării, promovarea si sustinerea capital autohton, a micilor intreprinzatori pe care le auzim incepand cu Liviu Dragnea, macar și declarativ ești ca republicanii, hai centru dreapta.
Alegerile din 2024 nu au fost despre ce face un președinte sau despre ce stie sau poate fiecare candidat, ele sunt ca trebuie sa fie și, din păcate, de cev timp, apar mulți “roboței” de învârtit cu cheița pe post de candidați. Unii sunt atât de depășiți, cum este Elena Lasconi, că stăm să ne gândim dacă votanții și susținătorii ei sunt alienați sau nu. Alții, care nu au nici o șansă nici teoretică și nici practică, nu știm de ce insistă să apară. E cazul Anei Birchal, dar și al lui Cristian Diaconescu. Kelemen Hunor, ca de obicei, face o figură frumoasă, participarea lui fiind o chestiune de imagine și.bine ca o face, in felul asta ne mai uităm și noi la oameni deștepți. Totuși, la o scurtă analiză, acești oameni fără șanse adună în jur de 15%, cam mult nu? Dl. Ciucă și-ar dori cu ardoare 2-3 procente de la ei, la fel și dna Lasconi. Zic unii cǎ intrarea în turul 2 a Elenei Lasconi alături de Marcel Ciolacu ar duce-o pe candidata USR la victorie sigură, toți ceilalți candidați din turul unu redirecționând voturile către oponentul lui Ciolacu. Greșit! În primul rând oamenii nu ascultă ce spune liderul unui partid care pierde și în al doilea rând, electoratul liberal, de exemplu, sau al lui Geoana, nu este fan USR. Cum s-ar putea regăsi un votant al lui Mircea Geoanǎ în atât de diferita Elena Lasconi?
Ce este de remarcat totuși în ultima vreme de dinaintea primului tur al alegerilor prezidențiale, este ca George Simion nu mai este criticat. Ba dimpotrivă, după unele apariții, Simion este chiar lăudat. Oare de ce “goarnele” care urlau împotriva lui Simion au tăcut brusc?
Apoi, încă o remarcă ar fi cǎ Elena Lasconi și Nicolae Ciucă, care se bat pentru un loc în turul doi, dau cu putere doar în candidatul Ciolacu. Teoretic, ar trebui să se lupte cei doi între ei sau împotriva lui Simion, practic, ei lovesc cu putere în Marcel Ciolacu. Pare fără sens însă vom vedea după ce aflăm rezultatele.
Dacă Lasconi merge în turul doi, va fi situație atât de similară cu alegerile din 2014, când necunoscutul și lipsit de comunicare Iohannis l-a bătut în turul doi pe Victor Ponta.
Asta ar însemna continuarea unei instituții prezidențiale învârtite cu cheița și cuminte foc pentru ambasadele vestice. Și o societate scindată, plină de ură, cum de la Basescu încoace tot avem.
Întrebarea rămâne valabilă: noi, românii, când vom avea președintele votat de noi?
