Nichita Stănescu, urmărit de Securitate în dosarul „Socrate” din 1974

Nichita Stănescu a intrat în atenţia Securităţii în noiembrie 1974, într-un dosar de urmărire informativă cu numele conspirativ „Socrate”, potrivit documentelor relatate de mai multe publicaţii.

Dosarul de urmărire informativă „Socrate”, întocmit de Securitate pe numele poetului Nichita Stănescu, a fost deschis în noiembrie 1974. Documentele descriu o supraveghere construită în contextul nemulţumirilor atribuite poetului faţă de politica partidului în domeniul literaturii şi al relaţiilor sale cu persoane din străinătate.

La 28 noiembrie 1974, Nichita Stănescu era oficial „luat în lucru” de o direcţie de urmărire informativă, cu acordul partidului. În nota invocată era menţionată existenţa unor „semnalări privind manifestări şi nemulţumiri ale acestuia privind politica partidului în domeniul literaturii”.

Relaţiile externe, între suspiciune şi afirmare

Una dintre preocupările Securităţii era reprezentată de relaţiile poetului cu cetăţeni străini. Potrivit documentelor prezentate de Stiri pe Surse şi Newsweek România, ofiţerii interpretau nemulţumirile lui Nichita Stănescu şi contactele sale externe drept indicii că acesta căuta „posibilitatea de afirmare în exterior”.

În aceeaşi interpretare consemnată de Securitate, situaţia l-ar fi „determinat să aibă anumite reacţii violente şi să caute singur posibilitatea de afirmare în exterior”. Aceste formulări aparţin documentelor instituţiei represive şi nu reprezintă evaluări independente ale activităţii poetului.

Portretul din dosarul de urmărire

Filele dosarului cuprind relatări despre conflicte din mediul literar, situaţia financiară a unor scriitori, starea de sănătate a poetului şi consumul de alcool. Ofiţerii îl descriau pe Nichita Stănescu drept „extrem de orgolios”, potrivit relatărilor publicate de Stiri pe Surse şi Newsweek România.

Documentele citate consemnează, de asemenea, afirmaţii puse pe seama poetului potrivit cărora nu putea renunţa la alcool şi se plângea că nu mai poate scrie „nici două rânduri cu legătură între ele”. Aceste informaţii provin din note şi relatări aflate în dosar.

Într-o altă notă sunt menţionaţi, în contextul unor informaţii despre fonduri şi ajutoare, Nichita Stănescu, Fănuş Neagu, Nicolae Breban, Ştefan Bănulescu, Marin Sorescu şi Victor Bârlădeanu. Relatarea privind suma ridicată de Marin Sorescu este atribuită Sânzianei Pop, care ar fi indicat că informaţia provenea de la Victor Bârlădeanu.

Un dosar care reflectă mecanismul supravegherii

Documentele prezentate în presă arată interesul Securităţii atât pentru opiniile poetului despre climatul literar şi ideologic, cât şi pentru reţeaua sa de contacte. Dosarul nu oferă doar informaţii despre Nichita Stănescu, ci ilustrează şi modul în care aparatul represiv urmărea şi interpreta viaţa profesională şi personală a oamenilor de cultură.

Ulterior, potrivit relatărilor despre dosar, documentele au consemnat şi succesul internaţional al poetului, într-un contrast cu suspiciunile iniţiale legate de contactele sale externe.