În condiţiile în care corpul nu este cel mai important aspect al omului, ci este doar «îmbrăcămintea» pământeană a spiritului şi a sufletului, odată cu moartea corpului nu se sfârşeşte totul, aşa cum crede multă lume, ci, viaţa merge înainte pentru că nu este legată de corp, iar, dacă se neglijează pe sine, omul cade pradă răului. Omul este predominant spirit, iar corpul lui este un dar, un instrument pe care Dumnezeu i-l pune la dispoziţie pentru această viaţă…
