Limite feline
Speriat, plângând în ploaie,
cu urechi înnoroiate
și-o privire ce îndoaie
rațiuni întemeiate,
astfel l-am luat acasă.
Nume mic și drag i-am dat,
de făptură curioasă –
doarme-adânc, pe șah, – e mat!
Stă frumos, ca-ntr-un tablou,
și pe-o foaie, cerc, capac,
cu priviri de bibelou,
descâlcește și-un abac –
cine-a zis că o pisică
n-are limite, nici legi,
nu știe cât e de mică
lumea, când o înțelegi.
Motanul Othala
Grații lungi,…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/miracolul-copilariei-marilena-visinescu-de-februarie-4/
