Ața și acul
În mâna unei gospodine/un ac spunea acestea aței:/„O, haimana fără picioare/
și fără cap, pe unde umbli?/Eu merg și cos rupturi, într-una,/și unde-ajung, de ce, din urmă,/
te ții ca scaiul după mine?”/Surâse ața: „Pretutindeni/eu te urmez, căci fără mine/cum ai putea să coși tu, singur?/Orice ruptură cât de mică/cu mine doar se întregește –/de ce ascunzi ce vede-o lume?/Pe urma pașilor tăi, pururi/eu mă târăsc, de ce vrei oare,/să…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/lumea-de-dincolo-de-curcubeu-pusa-roth-reamintiri-112/
