Mă trezesc din somn, captiv unor lanțuri nevăzute… Nori plumburii acoperă orizontul, mă pregătesc de un război mai mult sau mai puțin nevăzut… Arăt către ceruri…
Poetul se trezește devreme în zori, soarele se strecoară pe lângă nori gri, mașinile îl așteaptă în tăcere, uneori geme ca niște pui răniți, uneori pândește precum câinii sălbatici gata să ia o mușcătură din carnea lui… Când ceasul sună la sfârșitul zilei, cu craniul…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/jurnal-de-corporatist-teodor-constantin-barsan-poetul-masinilor/
