Când eram copil, visam adesea să zbor, mă întindeam pe iarba verde și priveam cerul cu o anume intensitate de parcă aș fi vrut să îi pătrund miezul sau inima invizibilă, de fapt îmi ziceam că inima aceea pe care doream să o ating este soarele din amurg, vehiculul ce mă putea duce dincolo de orizont, de partea cealaltă a Pământului, în timp ce pe timpul zilei în soare vedeam fruntea cu gândurile și starea de bucurie a lui Dumnezeu.
Doar că, uneori,…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/geometria-cuvantului-ecaterina-petrescu-botoncea-cautarea-unei-alte-dimensiuni/
