Neținând cont de soarele toropitor, de praful înecăcios sau de apa care refuzǎ sǎ rămână rece, trudește omul în câmp zi după zi. Nu se plânge, deși îl dor oasele și i se macină fruntea de griji. Merge înainte și-și înfige sapa în pământul uscat încercând să-și protejeze roadele. În clipele în care nimic nu mai străpunge pământul arid nu se mai gândește la nimic, căci dacǎ și-ar pune grijile-n hârleț s-ar crǎpa întreg ogorul de mila lui, dar n-are…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/firul-in-patru-claudia-f-badea-omului-sa-i-fie-toamna/
