Dragi români,
Duminică este despre voi. Despre curajul de a gândi cu capul vostru. Despre refuzul de a fi manipulați de triburi digitale. Despre ieșirea din teroarea pixelilor și revenirea la demnitatea umană.
Eu nu am nimic de pierdut. Dar voi aveți totul de câștigat. Nu tăceți, români!
Duminică, în cabina de vot, lăsați deoparte influența rețelelor digitale. Uitați pentru o clipă de like-uri și algoritmi. Uitați-vă în jurul vostru – la viața reală, la prețurile din magazine, la școala copilului, la pensia părinților. Și alegeți cu inima și cu mintea. Alegeți oameni care nu vă mint, care nu se ascund, care nu vă cer decât să vă uitați cu atenție. Nu e în online, România reală sunteți voi!
Scriu aceste rânduri cu sufletul strâns, în ultimele ore ale unei campanii electorale care, din păcate, a degenerat într-o execuție publică. Am fost pur și simplu îngropată în valuri de ură coordonată, într-un linșaj fără precedent. Am fost făcută mincinoasă, ticăloasă, proastă, diabolică, disperată, chiar nebună. M-au transformat într-un personaj grotesc, inventat de o ură profundă.
Ce am făcut, de fapt? Am postat niște fotografii după ce am cumpănit și verificat cât s-a putut într-un timp scurt, cu buna-credință de a cere explicații. Nu am dat verdicte. Nu am acuzat. Am spus simplu: „Avem nevoie de explicații”. Este un gest de transparență, de responsabilitate. Și, în schimb, ce am primit? Am fost crucificată public, jignită, umilită, dezbrăcată de orice demnitate umană. M-au condamnat fără proces. Unii m-au numit „tută ticăloasă”. Și astfel de apelative am primit chiar și de la colegi de ai mei – care s-au dezis de mine, după ce am dus partidul pe umeri în alegeri. Pentru că am avut curajul să nu accept dictatura din interior. Pentru că am avut curajul să le spun adevărul în față. Și pentru că am intrat în turul 2 fără să le cer voie. Asta i-a speriat. Asta a declanșat panică.
Dragi români,
Aș vrea să întreb ceva: oare ce se întâmpla dacă aceste fotografii ar fi fost despre mine? Dacă aș fi fost eu într-o poză cu Florian Coldea? Cu Victor Ponta? Ar fi urlat toți despre „statul paralel”, despre conspirații, despre trădare. Dar se pare că nu suntem toți tratați la fel. Când e vorba de unii, totul e brusc neclar, ambiguu, irelevant. Dubla măsură a atins un nivel sinistru.
M-am luptat cu un sistem, dar niciodată nu mi-am imaginat că cel mai toxic sistem poate fi cel care se pretinde salvator.
Dar nu regret. Pentru că am spus adevărul. Pentru că nu m-am predat sistemului nici în momentele cele mai grele. Pentru că nu am acceptat să intru în înțelegeri pe sub masă, așa cum au făcut-o alții. Am fost sinceră. Am fost curajoasă. Și, nu, nu voi cere scuze că am deranjat pe cineva în numele adevărului. Niciodată.
Această campanie nu a fost despre proiecte. A fost despre supraviețuire. Despre cum să rămâi vertical când miliarde de pixeli se aruncă în capul tău, când fiecare oră de online e o execuție, când adevărul tău e îngropat în glod și rușine publică, doar pentru că ai îndrăznit să te ridici împotriva celor considerați „de neatins”.
România nu va fi salvată de cei care se dau sfinți, dar ignoră legea. Nu va fi schimbată de cei care predică morală, dar mănâncă pâinea sistemului pe ascuns. România are nevoie de adevăr, nu de icoane false.
Sunt atacată, dar nu sunt înfrântă. Sunt în picioare, mai convinsă ca niciodată că România are nevoie de o președintă liberă.
Acest material reprezintă un material publicitar politic pentru Partidul Uniunea Salvați România având adresa de e-mail [email protected] și sediul în București, Sector 1, Șos. Kiseleff, nr. 55, vila 4 CPP: A1B0C1D1E1 CMF: 31250010
Citește mai multe pe: https://www.facebook.com/100057026456960/posts/1207725587804978