Ni s-a spus că este doar o sală de așteptare
de unde vom pleca nu se știe-ncotro.
Femeia, viscolul, carnea, difuzoarele și-n ele Boby Solo,
rochia de fluturi a serii, durerea ascunsă, calul maro,
cu toții stam încremeniți pe reversul medaliei acolo.
Se deslușea un geamăt viu din pieptul lui Isus,
închis și el în încăperile de sus,
odată cu schilozii, damnații și leproșii,
mai înaintea noastră, de soartă, însemnați pe apostilă.
Globulele albe începeau să…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-de-miercuri-altfel-ioan-vistea-tara-lui-daca/
