și odată pierdută cheia cu care întorceam
mașinăria trupului impecabila tubulatură a scheletului
peisajul o luă la sănătoasa prin pădurile tropicale
de la subțioara florăreselor prin strîmtoarea șoselei
tăiată de ghețari înverziți. mi-am dus mîna la inimă
dar nimic și nimic wilhelmina! o aripă atîrnată
în ștreang imita fîlfîitul vietății împăiate și un gînd
îmi albise la tîmple subit: cum o să-mi cari tu acum
muntele ăsta de tristețe în spate?…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-de-miercuri-altfel-ioan-vistea-in-patru-zari-in-patru-dialecte/
