EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – doi pe un ADN

nu știam nimic, dar nimic,
despre ce înseamnă o viață trăită la indigo.

așa că atunci când omul
a deschis ușor coșul pieptului
să mi se bage în suflet,
când a dat să-mi între
ca un ac de seringă sub piele,
am zis „fie!”,unde respira unu
e loc, e aer destul și pentru al doilea,
chit că de-acum eram doi pe un ADN.

ce era să fac?
am împărțit cu el
același pat, aceleași șosete;
aceeași ceașcă cu cafea,
același fum de țigară,
fonemele aceleiași țări
și…