Vorbe din cotidianitatea medie
62.
O secvență din viaţa unui român de rând. Vin de la piaţă. Trec pe lângă un domn puţintel mai înfofolit ca mine. Poartă o geacă pe spatele căreia scrie ceva în japoneză, cred. El ţine în mâini două pungi micuţe. Și spune pe ton jos, cu glas sfârșit, pierdut: – Dă-mi pace! Dă-mi pace… Îl depăşesc. Tace. Are un vecin. Nu-l cunoaște. Tace. Când am patru metri avans, pe acelaşi ton, cere din nou: – Dă-mi pace, te…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/editorialul-de-luni-nicolae-stan-clipe-61/
