Sunt, în viața fiecăruia dintre noi, oameni pe care nu-i putem uita, oameni care au însemnat ceva special în vremuri trecute, dar pe care-i păstrăm în amintirile noastre. Azi este despre un mare poet, pe nedrept uitat, de la moartea căruia au trecut, iată, șapte ani. „Suie târziu semn de răcoare peste câmpie / Caprele duc marginea lunii lângă fântână / neliniştea pare stol speriat de iasomie / şi frunzele-n aer par nesfârşite aşchii de lână”.
Așa…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/cartea-cu-prieteni-ionut-cristache-miezul-adanc-si-inca-ceva/
