mi-am amintit
tu ești a altcuiva
așa cum apa
doarme
în păcatul
setei
(călătoria umbrei)
*
acum cuvintele se duc la culcare
nu mai au rost
nu mai înseamnă nimic
sunete întîmplătoare
cînd am impresia că dorm
strîng în palmă un oftat
nu mai știu al cui
și nu mă doare
poate că indiferența se naște din tăceri
dar ce mai contează
vine noaptea
și cuvintele mor
(liniște oarbă)
*
pantofii tăi de lînă dansează foarte lent
pe-o muzică albastră de ciocolată…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-48/
