toate diminețile noastre
suferă de tîrziu
de foame și ieri
de copilărie și așternuturi albastre
de papuci inversați de bere cuminte
toate după amiezele noastre se petrec între noi
prea între noi
încît nici nu ne mai cunoaștem
doar clipim pe alături zîmbind
toate nopțile noastre sînt singure
și un pic moi
privim buletinul meteorologic
și rîdem cu degetele de la picioare
apoi dormim aproape fericiți
că încă mai avem vise
(încă o zi)
nu-mi mai ajunge aerul…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-39/
