trecea prin noi
cuțitul nemuririi
(ieri)
călătoream călătorii
ne inventam trasee
să ajungem
unu-ntr-altul
(cealaltăieri)
când dormi
fumul țigării
devine galben
și-atunci te privesc
greu
mi-e dor de tot ce nu știu
despre tine
aș vrea să ai gesturi sărate
și pline de miez lucitor
carnea ta intră-n pereți
atât de adânc
că îi sparge
când nu mai visezi
desenezi umbre pe pernă
perdelele șoptesc iarnă
(uluitorul efemer)
de cât de departe îmi e
de primul cuvînt…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-35/
