pe undeva
dimineața se rătăcise în tine
și ne era atît de frig
că desenam mari focuri
cu arsele chibrituri
din iernile trecute
(aminteală)
tu cărui zeu te-nchini
pe perna mea neprihănită
ofrandă ce aduci
cui îi dai mită
că somnul tău
e piesă de muzeu
în mintea mea tocită
de-ablații și ambrozii
cămașa mea îți intră-n trup
și se urnesc din nou irozii
să mi te vîre iar în stup
curînd va ninge amărui
infernul ‘l am golgote sui
(în lipsa-mi)
îmi era…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-32/
