mă înspăimîntă anii tăi
și eu i-am fost avut cîndva
purtam cravată beam cafea
și îl aveam pe vino-ncoa
acuma ascultăm piaf
tu ai căciulă cu canaf
și părul prins într-o agraf`
eu am băut și îs cam praf
iar între noi e o genune
cu margini năruite-n rune
lăsată de un dumnezeu anume
și dumnezeu și fără nume
prin părul tău cel castaniu
aș vrea un piaptăn să îți fiu
tu lună plină eu candriu
bînd bere-n gară la lehliu
să te răstorn lîng-o fîntînă
și…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-29/