ne mai despart cîteva cimitire
de păsări dorminde
cînd tăiam în neștire
viitoruri plăpînde
și luptele alea cu zmei
visate cu febră
te iubesc hei
scriam în cartea de algebră
(după aceea)
am să mi te închipui plutind
nenăscută
privirea pe apă să treacă de tine
nevăzută
și-ntr-un tîrziu amară
negustată
să nu mai exiști
niciodată
(iubirea dintîi)
o doamne cum mai tăceam
printre livezi mohorîte
atît de unici și așteptam
să vină ceva să ne…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-24/
