un strop de ploaie caldă căzându-mi în cafea
valuri de cofeină formate-n ceașca mea
privindu-mi chipul spart în oglinda cea neagră
aștept o picătură în ceașcă iar să-mi cadă
chipul distorsionat în negura rotundă
ce-n inimă se află nu poate să ascundă
căci ochii îl trădează chiar de-mpărțiți în sute
iar sufletul nu pare vreodată să-i ajute
ridic ușor privirea și mă uit către nori
dar nori nu sunt niciunde, doar soarele în zori
un strop de ploaie…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/63n3515-sabin-rusu-un-strop-de-ploaie-in-cafea/
