Imediat după Revoluție, când vedeai o coadă, te puneai la ea. Nu știai ce se vindea, nu conta, dar stăteai la coadă – fie că era vorba de șampon, săpun, detergent sau parizer. Îmi amintesc însă de un moment care m-a marcat în copilărie, înainte de 1989 – la Alimentară au primit bomboane învelite în cacao, dar în aceeași zi se vindea și rația de zahăr. După ore în șir de stat la coadă, înghesuită, tânjind la acele bomboane, la final nu m-am ales cu nimic. Le spun celor mai tineri decât mine: nimic nu e mai cumplit decât un regim opresiv, care te pune la coadă, îți răpește demnitatea și te face să fii doar un număr în statistici!
Nu vreau să ne întoarcem vreodată acolo! De asta avem nevoie să ne apărăm democrația și libertatea câștigate cu atâtea sacrificii acum 35 de ani. Mi-am adus aminte, astăzi, după anii grei în care am stat cu toții la cozi interminabile pentru alimente, și de coada uriașă formată la primele alegeri libere din România. Atunci, românii au stat la coadă ore în șir nu pentru alimente, ci pentru șansa lor la un viitor liber și demn. Acest viitor se construiește în timp, cu răbdare și cu încredere. Iar eu voi pune cărămidă lângă cărămidă alături de toți oamenii de bună-credință din țara asta pentru a ne construi viitorul pe care îl merităm. #elenalasconi
Citește mai multe pe: https://www.facebook.com/100057026456960/posts/1169870214923849
