mai știi tabloul cela
cu frunze prelingîndu-se din toți copacii
de ziua ta a fost
azi l-am regăsit
era în iarnă totul
(și frunzele)
ne ploaia ultimul loc ocupase
cu coapsele tinere ei
castane aruncasem mici
și le prinsesei nu
(cînd visăm ce coșmarul e mai mic)
să inventăm vreo
două mii de amintiri
atît cît fi-vom împreună
s-avem ce povesti
sau nu
(oare)
cîndva o să te rog să-mi spui
despre iubiții tăi
să știu și eu
cum am ajuns acolo
(egoism)
te…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/asa-o-lipsa-de-incultura-puiu-jipa-mai-din-urma-20/
