como, como…
strigă-mă pe numele tău
când mă întrebi ce fac
cu mâinile în apa rece a lacului
în timp ce eu aleg o piatră
pe care să ți-o ofer drept suvenir
al acestei amintiri
și de aș avea parte de micul dejun
în fața acestui mic port
în fiecare dimineață a vieții
nu aș cunoaște cuvântul “plictiseală”
căci până și această vrăbiuță
ar lua masa împreună cu noi aici
dimineață de dimineață
m-aş lăsa pierdut în grădinile mănăstirii
unde doar tu…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/63n3515-sabin-rusu-como/
