Buclele aurii îi cădeau în valuri grele pe umeri, pe piept, până la talia subțire, încinsă cu o curea de piele. Stătea pe o bancă din grădina interioară, de unde vedea soarele doar pe acoperiș; și nu stătea dreaptă, ca o femeie, stătea trântită, ca un bărbat obosit după o zi istovitoare de arat pământul. Dar cumva, tolăneala ei nu era nedemnă.
Avea capul sprijinit de spătarul băncii și mâinile și le ținea împreunate pe stomac. Picioarele lungite…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/toate-lucrurile-frumoase-daria-popa-bogdana/