Înainte de ceea ce nu era încă, orașul nu era decât o umbră care se întindea peste pământ, târându-se peste un oraș mai vechi ca iedera, până când ceea ce fusese odinioară a fost acoperit de ceea ce urma să vină. Aceasta era filosofia lui. Și, deși nu pretindea ca cineva să o înțeleagă, o spunea oricui îl asculta atunci când defila nonșalant pe căile ferate sau pe peron. Femeia care ținea bistroul gării îl privea zilnic de la fereastră, cu ceașca de…
Citește mai multe pe: https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/jurnal-de-corporatist-teodor-constantin-barsan-paznicul-cailor-ferate-regale/
