Statele Unite au anunțat Global Posture Review – exercițiul periodic de evaluare a prezenței și implicării militare americane pe întreg globul. El reflectă gândirea strategică a noii Administrații bazată pe realism, raționalizare și prioritizare în cele trei mari teatre: Europa, Orientul Mijlociu și zona Asia-Pacific. Reducerea prezenței militare americane în anumite regiuni și țări este însoțită și de o schimbare a mixului acesteia, cu accent pe o contribuție sporită a aliaților și partenerilor SUA.
În Europa, prezența militară americană va fi redusă, însă nu drastic. Acest nou aranjament survine după un Summit NATO de succes organizat la Haga și nu va pune în pericol executabilitatea planurilor de apărare și descurajare ale NATO. Gradual, negociat și în spirit de alianță, se încurajează o relație transatlantică mai echilibrată ,cu rol mai important al aliaților europeni în asigurarea securității noastre colective. Riscul decuplării SUA de securitatea Europei a fost depășit.
Reducerea prezenței militare americane la baza Mihail Kogălniceanu nu reprezintă o surpriză. Acesta este rezultatul unei analize financiare, strategice și politice, inclusiv la nivelul relației politice bilaterale. Modelul rotațional practicat în România este mai costisitor decât cel bazat pe prezența permanentă a trupelor americane din Polonia sau țările baltice. Strategic, zona Mării Negre face partea din planurile regionale de Sud ale NATO, cuprinzând Marea Neagră și Marea Mediterană. Zona de Nord a Europei (Marea Nordului, Atlanticul de Nord și zona Arctică) a fost prioritizată în Global Posture Review, în contextul parteneriatului strategic fără limite între Federația Rusă și China. SUA așteaptă că aliații din zona noastră să compenseze reducerea prezenței militare americane.
Această pierdere de efectiv poate fi compensată și prin alte mijloace: prepozitionarea de echipamente, muniție și tehnică militară americană în România, creșterea împărtășirii de intelligence, o nouă arhitectură de apărare antirachetă, sisteme anti-drone, inclusiv subacvatice, și un acces sporit la asset-uri spațiale americane. Baza Mihail Kogălniceanu trebuie să rămână un proiect comun de grad zero pentru România-SUA- NATO, inclusiv din perspectiva oferirii de garanții de securitate americane pentru Ucraina și pentru proiecția de putere în zona extinsă a Mării Negre și a Orientului Mijlociu. Pe lângă baza de la Deveselu, care va trebui să capete un rol geografic crescut în sistemul antibalistic al NATO, baza aeriană de la Câmpia Turzii va trebui modernizată și adusă la un nivel superior, profitând de rămânerea intactă a contingențelor americane în cele două locații.
Și Grupul de Luptă NATO de la Cincu va trebui să primească un rol mai important în noua configurație aliată din România. După exercițiul de creștere la nivel de brigadă din luna noiembrie, împreună cu Franța și țările aliate participante, România va trebui să acționeze pentru o prezență extinsă și permanentă la nivel de brigadă, după modelul practicat în țările baltice și Polonia.
În planul relației cu SUA și a parteneriatului strategic bilateral, fac un apel către clasa politică românească să reziste tentației de a folosi politicianist acest moment delicat. Este important să nu ne pripim, dar să înțelegem complexitatea situației.
După momentul Visa Waiver, această decizie poate fi citită precipitat și în cheia unei răciri a relației bilaterale sau de scădere a relevanței strategice a României în strategia globală a SUA. Indiferent de ce ne vor aduce din punct de vedere politic și electoral anii următori, consensul politic asupra importanței cruciale a relației cu principalul nostru aliat pentru securitatea națională trebuie păstrat. Iar o Generație 2.0 a Parteneriatului Strategic cu SUA trebuie construită neîntârziat. Iar această necesită imaginație, pragmatism, înțelegerea noii paradigme globale și, cel mai important, un spirit regăsit de echipă.
Citește mai multe pe: https://www.facebook.com/100044207750754/posts/1432506438232934
