Klaus Iohannis: un președinte pentru liniștea cui?

În decembrie anul acesta se încheie periplul celor două mandate ale președintelui Iohannis. Va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai puțin implicați președinți, probabil cel mai lipsit de transparență și mai mult ca sigur cel mai cheltuitor președinte de după 1989. Ce este cel mai tragic e ca nici măcar pe finalul “sejurului” nu a încercat să mai salveze din imaginea urâtǎ cu care își încheie cele două mandate, ba este chiar mai sfidător. Tote acestea sunt completate de o soție existentă doar pentru plecările exotice, pentru cele scumpe, pentru ținutele costisitoare, de firmă, dar mai ales neadecvate pentru momentele în care le-a purtat. Este un comportament tipic de sfidare, de egoism și mai ales de lipsa de educație, cultivat și de oameni de tipul “yes men” de care a fost însoțit președintele pe tot parcursul mandatelor sale. Este din ce în ce mai evident ca a fost ajutat să ajungă președinte de catre oameni și instituții în ideea ca este ușor de lucrat cu el: el isi vede de liniștea lui la golf, soția la shopping, deciziile sunt luate pentru liniștea altora. Nu trebuie sa fii academician sa vezi pentru cine au fost luate deciziile. Mai greu este însă să repari răul produs, indiferent cine e ales în decembrie. Pentru ca, pe parcursul celor zece ani, s-au modificat inclusiv comportamente, obiceiuri ale angajaților. Nimeni nu e dispus să renunțe la bine. Vom vedea în noiembrie ce vor alege românii și ce președinte va avea România.

Test Related

• r